Definita cuvantului corelativ
CORELATÍV, -Ă adj. Care arată o corelație, un raport reciproc. ◊ Noțiuni corelative = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii; conjuncții corelative (și s.f.) = conjuncții care introduc două propoziții coordonate sau o propoziție regentă și una subordonată, în raport de corelație una față de cealaltă. [< fr. corrélatif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu corelativ
scăzătív adj. n. (înv.; despre verbe) defectiv. Vezi definitia »
CONTRACEPTÍV, -Ă adj., s. n. anticoncepțional. (< fr. contraceptif) Vezi definitia »
–adjectiv
1. având multe părți,fațete interconectate sau implicate: un labirint intricat
2. complex; complicat; greu de înțeles, de făcut, sau de folosit: un mecanism intricat Vezi definitia »
COMUTATÍV, -Ă adj. care prezintă comutativitate. (<fr. commutatif) Vezi definitia »
EXPLOZÍV, -Ă I. adj. 1. care poate exploda; care produce explozie; detonant. 2. care caracterizează explozia (5). ♦ consoană ~ă (și s. f.) = oclusivă. II. adj., s. m. f. (om cu temperament) violent. III. s. n. substanță, amestec de substanțe care prin încălzire, lovire sau frecare fac explozie. (< fr. explosif) Vezi definitia »