Definita cuvantului cenobit
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu cenobit
tutuít, -ă, tutuíți, -te, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit, distras. Vezi definitia »
ISCĂLÍT2, -Ă, iscăliți, -te, adj. (Despre texte, documente, acte) Care poartă iscălitura autorului sau emitentului. – V. iscăli. Vezi definitia »
MÂZGĂLÍT, -Ă, mâzgăliți, -te, adj. 1. Acoperit cu un scris urât, neglijent. 2. Mânjit, murdărit, pătat. [Var.: zmângălít, -ă adj.] – V. mâzgăli. Vezi definitia »
FÂȚÂÍT s. n. Fâțâială. – V. fâțâi. Vezi definitia »
SĂDÍT s. n. Sădire. – V. sădi. Vezi definitia »