SARCOLÉMĂ s. f. membrană periferică a fibrelor musculare. (< fr. sarcolemme) Vezi definitia »

SMÚGĂ, s. f. (Reg.) Început. ◊ Expr. A face smugă (la ceva) = a lua, a scoate prima porție (din ceva), a face începutul. Vezi definitia »

buruiánă (-iéne), s. f. – Bălărie, în general, plantă erbacee care crește spontan. – Var. bur(ă)iană, bur(u)ian, bur(u)(i)eniță, bur(u)(i)enuță. Sl. burjanŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 34; Berneker 103); cf. bg. buren, sb. burjan, rus. burjan, mag. burján. Trebuie semnalat că Berneker consideră cuvîntul „de origine obscură” în cadrul limbii sb. – Der. buruieniște, s. f. (hățiș); buruienos, adj. (năpădit de buruieni); îmburuiena, vb. (a năpădi buruienile un teren). Vezi definitia »

PINEÁLĂ adj. glandă ~ă (și s. f.) = glandă mică, în diencefal, cu rol în dezvoltarea și creșterea organismului și cu acțiune antigonadotropă; epifiză. (< fr. pinéale) Vezi definitia »

CRÁMPĂ, crampe, s. f. 1. Contracție involuntară, prelungită și dureroasă a unui mușchi sau a unui grup muscular; colică. ◊ Crampa scriitorului = crampă a musculaturii antebrațului și a mâinii, care intervine în timpul scrierii; grafospasm. ♦ (La pl.) Dureri acute în stomac. 2. Unealtă de oțel cu un cioc ascuțit, fixată într-o coadă de lemn, cu ajutorul căreia se taie rocile de duritate mică și mijlocie din abataj. – Din fr. crampe. Vezi definitia »