BÁBIȚĂ², babițe, s. f. (Pop.) Boală de dentiție pe care o fac copiii mici. – Bg. babici. Vezi definitia »

babácă (babáci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc. Vezi definitia »

gordúnă (gordúne), s. f. – Contrabas. – Var. gurdună. Mag. gordon (Scriban). În Trans., introdus în literatură de Rebreanu. Vezi definitia »

glomerulóză s.f. Formă de nefroză în care predomină leziunile degenerative ale glomerulelor. (< fr. glomérulose) Vezi definitia »

CĂDÉLNIȚĂ, cădelnițe, s. f. Vas de metal atârnat de trei lănțișoare (cu clopoței), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica. Vezi definitia »