RETÁBLU s. n. (în bisericile catolice) panou vertical sculptat și pictat, în spatele altarului. (< fr. retable, sp. retablo) Vezi definitia »

titlu japonez pentru a desemna titlul de profesor. adoptat in limba romana de catre instructorii de arte martiale. folosit si in adresarea catre un doctor si avocat, politician, membrii ai bisericii sau catre cineva care a ajuns la un anumit nivel de maiestrie intr-un anumit domeniu. Vezi definitia »

DÚBLU, -Ă adj. 1. Care este de două ori mai mare; îndoit. 2. Format din două obiecte identice sau de aceeași natură. ♦ (s.m.) Dublu băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. Minge dublă = mișcare nereglementară la volei, handbal, tenis sau tenis de masă, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. [< fr. double]. Vezi definitia »

CVADRICÍCLU, cvadricicluri, s. n. Vehicul cu patru roți, asemănător bicicletei, acționat, de regulă, de către un motor cu ardere internă sau electric. Vezi definitia »

CONTRATÍTLU s. n. titlu general al unei opere mai întinse, ori al unei serii de mai multe volume, fiecare cu titlul separat. (< contra¹- + titlu) Vezi definitia »