tabernaclu, templu, locaș de închinăciune, loc sfânt, casă de rugăciune Vezi definitia »

MONOCÍCLU s. n. vehicul cu o singură roată, folosit de acrobați în circuri. (< fr. monocycle) Vezi definitia »

VÍNCLU, vincluri, s. n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oțel sau din metale ușoare, care are în secțiune două aripi. – Din germ. Winkel. Vezi definitia »

RETÁBLU s. n. (în bisericile catolice) panou vertical sculptat și pictat, în spatele altarului. (< fr. retable, sp. retablo) Vezi definitia »

PAZVANTÓGLU, pazvantogli, s. m. (Înv.) Pazvangiu. – Din n. pr. Pazvantoglu. Vezi definitia »