ATERIZÓR s.n. (Av.) Tren de aterizare. [Cf. fr. atterisseur]. Vezi definitia »

ROZĂTÓR, rozătoare, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin. ◊ (Adjectival) Animal rozător. – Roade + suf. -ător. Vezi definitia »

ÎNTREMĂTÓR, -OÁRE, întremători, -oare, adj. Care întremează, care înzdrăvenește. – Întrema + suf. -ător. Vezi definitia »

plăpânziór, -oáre, adj. (înv.) plăpând. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR, interoceptori, s. m. (Biol.) Terminație nervoasă a unui analizator intern care culege și transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor. Vezi definitia »