ALÚNĂ (lat. *abellona) s. f. 1. Fructul alunului, achenă comestibilă, sferică sau ovoidală, cu un mic cioc, înconjurată, la bază de un înveliș verde în formă de degetar. 2. Alună de pămînt = plantă anuală din familia fabaceelor, înaltă de 30-35 cm, cu flori galbene (Arachis hypogaea); originară din America de Sud, este cultivată în zonele sudice pentru semințele sale comestibile și uleiul alimentar extras din acestea; fructul acestei plante, care se formează în sol (de unde vine și numele), are semințe care conțin 42-59 la sută substanțe grase și 20-34 la sută substanțe proteice. Sin. arahidă. Vezi definitia »

scoicúță, scoicúțe, s.f. 1. (înv.) scoică mică; scoiculiță. 2. (reg.) partea chitinoasă care leagă capul insectelor de corp. Vezi definitia »

PERILÍMFĂ s. f. Lichid care se găsește între labirintul osos și labirintul membranos al urechii interne. – Din fr. périlymphe. Vezi definitia »

AGLUTINÍNĂ s.f. Anticorp care se acumulează în sânge în cazul bolilor infecțioase și al imunizării artificiale. [< fr. agglutinine]. Vezi definitia »

TMÉZĂ s. f. intercalare a unuia sau a mai multor cuvinte între elementele componente ale unui cuvânt compus. (< fr. tmèse) Vezi definitia »