Definita cuvantului tabernacol
TABERNÁCOL s.n. 1. Cort; (spec.) cortul în care erau ținute tablele legii la vechii evrei. 2. Nișă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint de o formă specială, în care se păstrează cuminecătura și unele obiecte de cult. [Var. tabernacul s.n. / < lat. tabernaculum, it. tabarnacolo, fr. tabernacle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tabernacol
PLEBÍCOL, -Ă adj., s.m. (Rar) (Cel) care flatează, măgulește mulțimea; demagog. [< lat. plebicola, fr. plébicole]. Vezi definitia »
știol, știóluri, s.n. (reg.) 1. galerie de mină. 2. locul pe unde se intră în mină. 3. peșteră. 4. horn, coș. 5. partea de deasupra a cuptorului țărănesc, pe care se șede sau doarme. Vezi definitia »
gol (goálă), adj. – 1. Dezbrăcat. – 2. Deșert, lipsă de conținut. – 3. Autentic, exact. – Mr., megl. gol. Sl. (bg., sb., cr., slov.) golŭ (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 123; Conev, 90; DAR). – Der. golan, s. m. (derbedeu), cu suf. -an (der. din sb. golem propusă de Graur, Rom., LIII, 384, nu pare posibilă); golancă, s. f. (fată sau femeie neserioasă); golăneț, adj. (îmbrăcat sărăcăcios); golaș, adj. (gol, despuiat, fără îmbrăcăminte sau înveliș de protecție), cf. sb. golac; golănime, s. f. (sărăcie; mulțime de golani); goli, vb. (a dezbrăca, a despuia, a descoperi, a da la o parte; a goli; înv., a prăda, a jefui, a fura), cf. sb. goliti; goliciune, s. f. (starea omului gol; mizerie, sărăcie); golătate, s. f. (înv., goliciune); golime, s. f. (gol, lipsit de conținut); desgoli, vb. (a dezbrăca, a despuia), rezultat din încrucișarea cu desveli. Vezi definitia »
SUBSÓL s.n. 1. Partea imediat inferioară solului, de sub suprafața Pământului; totalitatea rocilor aflate sub nivelul solului. 2. Parte a unei clădiri aflată sub nivelul solului. 3. Loc în partea de jos a paginilor unei cărți, unde se tipăresc note explicative. ♦ Partea de jos a unei pagini de publicație periodică, unde se publică pe întreaga lungime a foii recenzii, articole literare sau științifice etc. [< sub- + sol, după fr. sous-sol]. Vezi definitia »
AGRÍCOL, -Ă, agricoli, -e, adj. 1. Care ține de agricultură, care se referă la agricultură; folosit în agricultură. ◊ Campanie agricolă = perioadă de intensificare a muncilor agricole legată de un anumit anotimp. Inventar agricol = totalitatea uneltelor întrebuințate la muncile agricole. 2. (Despre oameni) Care se ocupă cu agricultura. Mecanic agricol. 3. (Despre o regiune, o țară) Care își sprijină economia în special pe agricultură. – Fr. agricole. Vezi definitia »