Definita cuvantului tapă
TÁPĂ s.f. 1. (Mar.; tehn.) Capac cu care se acoperă o deschizătură, gura unui tun. 2. Tăietură făcută la baza arborilor pentru a le orienta direcția de cădere la tăiere. ♦ Scobitură la capătul elementelor de construcție din lemn, făcută pentru a le putea îmbina. [< fr. tape].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tapă
HEXAMETILENTETRAMÍNĂ s.f. Substanță chimică folosită ca antiseptic în infecțiile renale și intestinale și în industria rășinilor sintetice; urotropină. [< fr. hexamétylènetétramine]. Vezi definitia »
OGÍVĂ s.f. 1. Element arhitectural (întâlnit mai ales la construcțiile în stil gotic) format din intersecția a două arcuri de cerc care se întâlnesc în vârful unei verticale ridicate la o distanță egală de centrele lor respective. 2. Partea dinainte, ca o ogivă (1), a unui proiectil de artilerie, a unei bombe sau a unei rachete. [< fr. ogive, it. ogiva]. Vezi definitia »
ALINTĂTÚRĂ, alintături, s. f. Alintare. ♦ (Concr.) Copil alintat. – Alinta + suf. -ătură. Vezi definitia »
BÍRJĂ, birje, s. f. Trăsură de piață. – Rus [izvozcija] birza. Vezi definitia »
CORNIÉRĂ, corniere, s. f. Bară laminată din oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei L. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. cornière. Vezi definitia »