STAT¹, state, s. n. 1. Teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară. ◊ Loc. adj. De stat = a) care emană de la stat¹; b) care e condus și controlat de stat¹, care aparține statului¹; c) care angajează statul¹, care se referă la stat¹. ♦ Om (sau bărbat) de stat = persoană care are un rol important în conducerea treburilor țării. 2. (La pl., în evul mediu). Denumire a organelor reprezentative din anumite țări. 3. (Mil.; în sintagma) Stat major = organ de conducere a trupelor format din ofițeri, care funcționează pe lângă comandamentele marilor unități militare sau la nivelul întregii armate; sediul, localul acestui organ de conducere. – Din it. Stato, lat. status (cu unele sensuri după fr. état). Vezi definitia »

covăiát, -ă, covăiáți, -te, adj. (reg.) încovoiat, covăit. Vezi definitia »

PREFABRICÁT, -Ă adj., s. n. (element de beton etc.) confecționat dinainte în fabrică sau în atelier, pentru a fi numai montat sau ansamblat pe șantier; (produs) care rezultă dintr-un proces industrial și servește ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. (< fr. préfabriqué) Vezi definitia »

AGLOMERÁT s. n. corp din aglomerarea unor materiale mărunte. ◊ îngrămădire de materiale vulcanice. ◊ produs obținut prin aglomerarea minereurilor. (< germ. Agglo- merat) Vezi definitia »

ACORDÁT, -Ă, acordați, -te, adj. 1. (Despre unele părți ale propoziției) Pus în același caz, număr, gen sau persoană ca și cuvântul de care e legat printr-un raport de determinare. 2. (Despre instrumente muzicale) Care are tonurile în consonanță (pe baza diapazonului). – V. acorda. Vezi definitia »