ENCEFALOPATÍE, encefalopatii, s. f. Denumire generică pentru afecțiunile organice ale creierului; boală a creierului. – Din fr. encéphalopathie. Vezi definitia »

TIROTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere a laringelui prin secționarea chirurgicală a cartilajului tiroid. [Gen. -iei. / < fr. thyrotomie]. Vezi definitia »

DESICÁȚIE s. f. desicare. (< fr. dessiccation, lat. desiccatio) Vezi definitia »

LÉCȚIE s. f. 1. formă de bază a organizării muncii didactice, prin care se transmit elevilor anumite cunoștințe într-o unitate de timp; oră de școală consacrată unei anumite discipline. ♦ a da (sau a lua) ~ ții = a (se) medita (2) în particular. ◊ temă, ceea ce elevul are de învățat la o materie într-o zi. 2. (fig.) învățătură morală, experiență (culeasă în urma unei întâmplări etc.). 3. dojană, mustrare. (< germ. Lektion, lat. lectio) Vezi definitia »

RETROPÚLSIE s. f. (med.) tendință de cădere spre înapoi. (< fr. rétropulsion) Vezi definitia »