-FIC Element secund de compunere savantă cu semnificația „care produce”, „face”. [< fr. -fique, it. -fico, lat. -ficus]. Vezi definitia »

PARISILÁBIC, -Ă adj. (despre substantive, adjective) care păstrează același număr de silabe în cursul declinării. (< fr. parisyllabique) Vezi definitia »

CAÍC, caice, s. n. 1. Ambarcație îngustă, cu vele, cu două catarge, cu pupa și prora ascuțite, mai înalte decât restul bordajului. 2. Luntre turcească ușoară, lungă și îngustă, încovoiată la capete. – Din tc. kayik. Vezi definitia »

EPAGÓGIC, -Ă, epagogici, -ce, adj. (În filosofia lui Aristotel; despre silogisme) Inductiv. – Din fr. épagogique. Vezi definitia »

DETRÍTIC, -Ă, detritici, -ce, adj. (Geol.) Clastic. – Din fr. détritique. Vezi definitia »