ODONTOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la odontologie. [< fr. odontologique]. Vezi definitia »

BEILÍC, beilicuri, s. n. (Înv.) 1. Conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în țările românești. 2. Cumpărătură de oi (făcută cu de-a sila) pe seama sultanului, la prețuri stabilite dinainte; dijmă (în oi) plătită stăpânirii. 3. Muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii. – Tc. beylik. Vezi definitia »

MAGNETOCALÓRIC, -Ă adj. (despre un fenomen caloric) care se produce când se magnetizează o substanță feromagnetică. (< fr. magnétocalorique) Vezi definitia »

RIBÓNIC, -Ă adj.m. Acid ribonic = acid care intră în compoziția ribozei. [< it. ribonico]. Vezi definitia »

PATÉTIC, -Ă I. adj. 1. care impresionează puternic, plin de patos; mișcător, emoționant, duios. 2. (despre nervi) care inervează globul ocular. II. s. n. categorie estetică desemnând însușirea unei situații sau a unei opere de artă de a provoca emoții puternice, de a impresiona. (< fr. pathétique, germ. pathetisch, lat. patheticus) Vezi definitia »