DISCÍPOL s.m. Învățăcel, elev (al unui maestru). ♦ Continuator al unei doctrine, al unei învățături. [Var. discipul s.m. / cf. lat. discipulus, fr. disciple]. Vezi definitia »

TIOALCOÓL s.m. (Chim.) Mercaptan; tiol. [< fr. thioalcool]. Vezi definitia »

STUFÍCOL, -Ă, stuficoli, -e, adj. De stuf; care ține de valorificarea stufului. – Stuf + suf. -icol. Vezi definitia »

POLIFENÓL s. m. compus aromatic cu mai multe funcții fenol. (< fr. polyphénol) Vezi definitia »

SÉTBOL s. n. Minge la jocul de tenis, volei etc. servită la sfârșitul setului care, câștigată, asigură victoria în setul respectiv. – Din engl. set ball. Vezi definitia »