prasálă s.f. (reg.) treabă făcută de mântuială. Vezi definitia »

otávă (-ắvi), s. f. – 1. Fîn cosit toamna, a doua iarbă. – 2. Al doilea cosit al ierbii. Bg., sb., cr., slov., ceh., rus. otava, pol. otawa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233; Conev 68; Vasmer, II, 289). – Der. otăvi, vb. (a cosi pășunea pentru a doua oară; a reveni); otăviște, s. f. (pășune de toamnă). Vezi definitia »

VITÉZĂ s. f. 1. rapiditate de deplasare; iuțeală. ◊ variația unei mărimi fizice în unitatea de timp. 2. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgere. ♦ ~ cosmică = viteză imprimată navelor cosmice de la înscrierea pe o orbită circulată a Pământului până la părăsirea sistemului solar. 3. ~ de sedimentare = reacție de laborator prin care se măsoară ritmul depunerii globulelor roșii, ritm ce evidențiază un proces infecțios latent. 4. (fot.) timp de expunere. 5. (mar.) vector definit ca derivata vectorului de poziție a unui punct material. (< fr. vitesse) Vezi definitia »

RECRUDESCÉNȚĂ s.f. Înrăutățire, agravare, revenire mai acută a unei boli. ♦ (Fig.) Reluare mai intensă, creștere, întărire a unei activități, a unei stări etc. [< fr. recrudescence, cf. lat. recrudescere – a se întări]. Vezi definitia »

BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr. bielle) Vezi definitia »