Definita cuvantului terminus
TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terminus
NEEXPÚS adj. v. DOS (3). Partea mai puțin arătoasă (neîmpodobită și neexpusă vederii) a unui obiect. [DEX '98] Vezi definitia »
CÓSINUS s. n. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu sinusul unghiului complementar. (< fr. cosinus) Vezi definitia »
MESOHÍPPUS s. n. Gen fosil de mamifere din familia ecvideelor, strămoș direct al calului, de mărimea unui câine. – Din fr. mesohippus. Vezi definitia »
Báhus / (lat.) Bácchus [cch pron. c] (Bac-chus) s. propriu m. Vezi definitia »
FÉTUS s.m. (Biol.) Produs în urma actului de concepție al unui animal mamifer, care a depășit stadiul de embrion, dar nu a ajuns încă să fie născut; făt. [Scris și foetus. / < fr. foetus, lat. fetus]. Vezi definitia »