Definita cuvantului terminus
TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu terminus
NÓUS s. n. (fil.) rațiune, spirit. (< fr. nous) Vezi definitia »
CONCÉNTUS s. n. melodie corală liturgică la unison, melismatică, care se opune recitării solo. (<fr. concentus) Vezi definitia »
malus numele marului care evoca raul Vezi definitia »
RÁDIUS s. n. os lung care, împreună cu cubitusul, formează scheletul antebrațului. (< lat., fr. radius) Vezi definitia »
MUS, muși, s. m. Elev marinar. – Din fr. mousse. Vezi definitia »