INCOERÉNT, -Ă adj. lipsit de legătură logică în gândire, în exprimare, în manifestări; fără șir. (< fr. incohérent) Vezi definitia »

OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida, care produce oxidare. ♦ (Substantivat, m.) Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant. Vezi definitia »

FLUXÁNT s.n. Bitum foarte moale sau gudron, care se amestecă cu un bitum având punctul de topire înalt pentru a-l face mai puțin casant. [Et. incertă]. Vezi definitia »

CANT, canturi, s. n. 1. Muchie, latură a unor obiecte. 2. Parte a copertei de carton care depășește dimensiunile filelor unei cărți legate, ale unui caiet sau ale unui registru. 3. Margine, muchie a suprafeței de alunecare a schiurilor. – Din germ. Kante. Vezi definitia »

CONDESCENDÉNT, -Ă adj. care manifestă condescendență. (< fr. condescendant) Vezi definitia »