CONSISTÉNȚĂ s. f. 1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate. ◊ rezistență opusă de un corp la deformare, la sfărâmare. ◊ (fig.) soliditate, tărie; fermitate. 2. (mat.) coerență (2). 3. (log.) însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. (< fr. consistance, it. consistenza) Vezi definitia »

îngălmăcitúră s.f. (reg., înv.) v. îngălmăcire. Vezi definitia »

ODALÍSCĂ s. f. sclavă în serviciul haremului unui sultan; (p. ext.) cadână. (< fr. odalisque) Vezi definitia »

LIGNOCELULÓZĂ s.f. Substanță constituită din lignină combinată cu celuloză. [< engl. lignocellulose]. Vezi definitia »

MECANOSTRUCTÚRĂ s. f. structură funcțională a țesuturilor și organelor, rezultat al adaptărilor acestora de-a lungul filogeniei și ontogeniei, sub influența factorilor mecanici (< mecano- + structură) Vezi definitia »