horáiță (horáițe), s. f. – Drum, cale. Origine necunoscută. În Trans. de Nord. După Scriban, în legătură cu rut. gorá „munte”. Vezi definitia »

BALALÁICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika) Vezi definitia »

ENDOGENÉZĂ s.f. Producere a celulelor în interiorul altor celule. [< fr. endogenèse]. Vezi definitia »

șelánă adj. f. (în sintagmă) cireșe șelane = varietate de cireșe mari, gălbui-roșii. Vezi definitia »

IÁTĂ interj. 1. Ia! iacă¹! uite! vezi! 2. Deodată, pe neașteptate, fără veste. – Din bg. eto. Vezi definitia »