Definita cuvantului antiteză
ANTITÉZĂ s.f. 1. Opoziție între două idei, între două noțiuni, între două teze. 2. Figură de stil bazată pe contrastul dintre două idei care se pun în relief una pe cealaltă. 3. Judecată opusă unei alte judecăți, numită teză. ♦ (În filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei; negație, opoziție. [< fr. antithèse, cf. lat., gr. antithesis – opoziție].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu antiteză
gîlmă (gấlme), s. f. – 1. Colină, dîmb, coastă. – 2. Umflătură, gîlcă. – 3. Tont, prost. – Var. hîlmă, holm, halm, hîlm. Sl. chlŭmŭ „colină” (DAR). Sensul al doilea pare propriu și sl.; ultimul este poate rezultatul unei confuzii cu bg. glamav „tont”. Der. hîlmos (var. homuros), adj. (abrupt, accidentat); hîlmui, vb. (a îngrămădi); ghelmea, s. f. (mal abrupt); dîlm, s. n. (mal abrupt), rezultat din încrucișarea cu dîmb. Vezi definitia »
ANGELÍCĂ s. f. plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu tulpina ramificată și groasă la bază. (< fr. amgélique) Vezi definitia »
METHEMOGLOBÍNĂ s. f. pigment sangvin anormal, brun- deschis, datorat oxidării hemoglobinei. (< fr. méthémoglobine) Vezi definitia »
a ști de glumă expr. a avea simțul umorului, a nu se supăra când devine ținta unei glume. Vezi definitia »
zvoánă (= zvon) s. f., pl. zvoáne Vezi definitia »