MUNICÍPIU s. n. 1. (ant.) titlu dat orașelor supuse autorității Romei, dar care își păstrau dreptul de autonomie în treburile interne. 2. oraș mare cu administrație proprie. (< lat. municipium) Vezi definitia »

TIVILICHÍU, -ÍE, tivilichii, adj. (Pop.) Vesel, hazliu, vioi. – Tc. tevek-keli. Vezi definitia »

AMERÍCIU s. n. element radioactiv sintetic. (< fr. américium) Vezi definitia »

CLAVÍRIU s. n. v. clavir. Vezi definitia »

ILUZÓRIU, -IE, iluzorii, adj. Care nu poate fi realizat, care nu există în realitate; care amăgește, înșelător, amăgitor, himeric; (rar) iluzoric. – Din fr. illusoire, lat. illusorius. Vezi definitia »