REDHIBITÓRIU, -IE, redhibitorii, adj. (Jur.) Care face să se anuleze o vânzare. – Din lat. redhibitorius, fr. rédhibitoire. Vezi definitia »

ISÓDIU s.n. (Liv.) Cântec de intrare al corului satiric în teatrul antic grec. [Pron. -diu. / cf. it. isodio < gr. eisodios < eisodos – intrare]. Vezi definitia »

TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [Pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli. Vezi definitia »

chiulhanagíu, chiulhanagíi, s.m. (reg., înv.) cel ce încălzește baia. Vezi definitia »

RUTÉNIU s.n. Metal cenușiu asemănător cu platina, foarte refractar, casabil și greu fuzibil, întrebuințat la fabricarea filamentului pentru becurile electrice. [Pron. -niu. / < fr. ruthénium]. Vezi definitia »