SOLÚȚIE, soluții, s. f. 1. Amestec omogen compus din două sau mai multe substanțe chimice (dintre care una este de obicei lichidă) dispersate la scară moleculară în diverse proporții. 2. Operație mintală care, analizând o pluralitate, o complexitate de elemente care se întrepătrund, rezolvă o dificultate, o problemă teoretică sau practică; ansamblul deciziilor și actelor care pot rezolva o dificultate; mod de a rezolva o dificultate, o problemă. ♦ Răspuns la o problemă. 3. (În sintagma) Soluție de continuitate = întrerupere a continuității; separare a părților care mai înainte erau legate între ele sau continue. [Var.: (înv.) soluțiúne s. f.] – Din fr. solution, lat. solutio, -onis. Vezi definitia »

RETRANSMÍSIE s. f. retransmitere a unei emisiuni radiofonice primite de un post de la un alt post emițător. (< fr. retransmission) Vezi definitia »

CRIOTURBÁȚIE s. f. modificare a solului sub efectul înghețului. (< fr. cryoturbation) Vezi definitia »

MÚIE s. f. (Arg.; folosit adesea art. și mai ales în expresii) Gură, fleancă. (din țig. mui (Graur, Juilland)) Vezi definitia »

PSICROESTEZÍE s.f. (Med.) Psicroalgie. [Gen. -iei. / < fr. psychroesthésie, cf. gr. psychros – rece, aisthesis – senzație]. Vezi definitia »