Definita cuvantului tor
TOR1 s.n. 1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. [< fr. tore, cf. lat. torus – coardă].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tor
PSIHOMOTÓR, -OÁRE adj. referitor la funcțiile motrice prin activitatea nervoasă superioară. ♦ centru ~ = regiune a scoarței cerebrale care intră în acțiune sub influența unei excitări nervoase, ca răspuns la un stimul fizic. (< fr. psychomoteur) Vezi definitia »
DEMODULATÓR s.n. Parte a unui aparat de radio în care are loc demodulația. [Cf. fr. démodulateur, germ. Demodulator]. Vezi definitia »
ATOMIZÓR s. n. aparat pentru pulverizarea fină a unui lichid, la dezinfectare, vopsit etc.; atomizator. (< fr. atomiseur) Vezi definitia »
RESTITUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care restituie un lucru. II. s. n. aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. (< fr. restituteur, it. restitutore) Vezi definitia »
COMUTATÓR s. n. dispozitiv pentru închiderea sau deschiderea rețelei de curent electric ori pentru modificarea succesivă a conexiunilor mai multor circuite; întrerupător; șaltăr. (<fr. commutateur) Vezi definitia »