MONOPODÍE, monopodii, s. f. 1. (Lit.) Structură metrică alcătuită dintr-un singur picior. 2. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin existența unui singur picior. – Din fr. monopodie. Vezi definitia »

ilúzie (ilúzii), s. f. – Închipuire, amăgire, himeră. – Var. iluziune. Lat. illusio (sec. XIX). – Var. iluziona, vb., din fr. illusionner; iluzionist, s. m. (scamator); iluzionism, s. m. (profesiunea iluzionistului); iluzoriu, adj. (amăgitor, himeric), din lat. illusorius. Vezi definitia »

GONIOMETRÍE s. f. 1. ramură a geometriei care studiază relațiile dintre unghiurile formate de drepte și determină valoarea lor. 2. tehnica măsurării unghiurilor pe teren. (< fr. goniométrie) Vezi definitia »

EXTIRPÁȚIE, extirpații, s. f. Extirpare. – Din fr. extirpation. Vezi definitia »

DILATÁȚIE s. f. dilatare (I). ♦ coeficient de ~ = creștere a unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1șC de creștere a temperaturii. (< fr. dilatation, lat. dilatatio) Vezi definitia »