Definita cuvantului tornadă
TORNÁDĂ s.f. 1. Trombă de vânt cu o viteză foarte mare, care produce mari stricăciuni. 2. Dedicație care încheia poezia trubadurilor și în care se relua o idee deja exprimată și unele versuri folosite mai înainte în aceeași piesă. [Var. tornado s.n. / < fr. tornade, cf. sp. tornado – furtună].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu tornadă
miérlă (miérle), s. f. – Pasăre cîntătoare (Turdus merula). – Mr. ńerlă, ńirlă, megl. (m)ńierla, istr. merlę. Lat. mĕrŭla (Pușcariu 1073; Candrea-Dens., 1104; Iordan, Dift., 95; REW 5534; Bărbulescu, Arhiva, XXX, 62 și XXXIX, 61), cf. it., prov., cat. merla, fr. merle, sp. mirla, port. miero. Fonetismul normal ar cere un rezultat *miarlă, cf. herba › iarbă; reducerea ia › ie, s-a explicat diferit, prin influența formelor cu diftong aton, ca mierloi (Candrea-Dens., 1104), din pl. mierle (Pascu, Beiträge, 18) sau de la un alb. mierlë (Pascu, Arch. Rom., IX, 320). – Der. mierloi, s. m. (bărbătușul mierlei); mierlesc, adj. (Olt., varietate de struguri). Vezi definitia »
arababúră s. f. – Dezordine, încurcătură, scandal. – Var. harababură, (h)alababură. Tc. anababulla, sau ngr. ἀλλαμπάμπολλα, cu var. ἀναμπαμποῦλα și ἀναμπουμποῦλα (DAR). Pare a fi creație expresivă, comună și altor limbi; cf. lat. med. baburra „nebunie” (Du Cange; Castro 174), ngr. βαβοῦρα cu același sens, ven. alabalá „în chip confuz”, sp. zurriburri. Vezi definitia »
DURÁTĂ s.f. Perioadă de timp în care are loc, se desfășoară ceva; interval de timp cât durează ceva. ♦ Timp cât durează intonarea unei note muzicale; valoare. [< it. durata, cf. fr. durée]. Vezi definitia »
BONÍTĂ s.f. Specie de pește din care face parte tonul. [< fr. bonite]. Vezi definitia »
METAPLÁSMĂ s. f. 1. schimbare fonologică sau morfologică a unui element lingvistic; (spec.) schimbare survenită în forma unui cuvânt prin adăugarea, sau înlăturarea unui sunet; formă a cuvântului rezultată din această schimbare. 2. (biol.) substanțe alimentare elaborate de protoplasmă. (< fr. métaplasme) Vezi definitia »