STRIGI- elem. „cucuvea”. (< fr. strigi-, cf. lat. strix, -igis, strigă) Vezi definitia »

ciupărígi s.f. pl. (reg.) plantele de primăvară denumite și baraboi. Vezi definitia »

períngi¹, s.n. (reg.) loc în pădure unde nu mai sunt copaci. Vezi definitia »

mugí (mugésc, mugít), vb. – A rage, a zbiera, a urla. – Mr. mudzescu, mudzire. Lat. mūgῑre (Pușcariu 1118; Candrea-Dens., 1160; REW 5719), cf. it. muggire, v. fr. muire. – Der. muget, s. n., ca răget, sunet, pocnet etc. (după Pușcariu 1119 și Candrea-Dens., 1161, direct din lat. mūgῑtum), cf. Byck-Graur, I, 20; mugitor, adj. (care mugește). Vezi definitia »

BÍGI-BÍGI s. n. invar. Denumire dată unor cofeturi orientale făcute dintr-o pastă gelatinoasă (roșie) cu miez de nucă. – Tc. gigi-bigi. Vezi definitia »