EXOTÍSM s. n. însușirea de a fi exotic. ◊ tendință în arta și literatura europeană (romantică) de a descrie idilic peisaje și obiceiuri exotice. (< fr. exotisme) Vezi definitia »

ANABOLÍSM s.n. (Biol.) Totalitatea proceselor biochimice prin care se produc în organismele vii substanțele necesare vieții; asimilație. [< fr. anabolisme, cf. gr. anabole – aruncare]. Vezi definitia »

EZOTERÍSM s. n. 1. transmiterea (în antichitate și în evul mediu) a unei doctrine filozofice numai unui număr restrâns de inițiați. 2. caracter ezoteric. (< fr. ésotérisme) Vezi definitia »

LACONÍSM s. n. însușirea de a fi laconic: exprimare laconică. (< fr. laconisme) Vezi definitia »

METAMORFÍSM s.n. Modificare, transformare a structurii rocilor subterane sub influența căldurii, a presiunii înalte și a reacțiilor chimice. [< fr. métamorphisme, cf. gr. meta – altul, morphe – formă]. Vezi definitia »