HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul Evului Mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

AGORAFOBÍE, agorafobii, s. f. Teamă patologică, obsesivă și nemotivată de spațiile largi, de locurile deschise, de piețe etc. – Din fr. agoraphobie. Vezi definitia »

CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare]. Vezi definitia »

DISTONÍE s. f. dereglare a tonicității țesuturilor sau a tonusului nervos. (< fr. dystonie) Vezi definitia »

LAMENTÁȚIE s.f. (Liv.) Lamentare. [Gen. -iei, var. lamentațiune s.f. / cf. fr. lamentation, lat. lamentatio]. Vezi definitia »