orár (oráre), s. n. – Stolă, etolă. Mgr. ὠράριον (‹ lat. orarium), parțial prin mijlocirea sl. oraru (Cihac, II, 230; Conev 108). Vezi definitia »

LITERÁR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius. Vezi definitia »

țânzár, țânzári, s.m. (reg.) geambaș; samsar. Vezi definitia »

CRĂIȚÁR s. m. v. creițar. Vezi definitia »

AKBAR, Djelal ad-Din, padișah al Indiei (1556-1605), din dinastia Marilor Moguli. A lărgit considerabil granițele imperiului și s-a preocupat de organizarea internă a acestuia. Vezi definitia »