spas (-suri), s. n. – Parte a țesăturii nerulată încă pe sul. – Var. spaț. Lat. spatium (Tiktin; REW 8129), cf. v. it. spazzo. – Der. răspas, s. n. (răgaz, repaus, odihnă), probabil contaminat cu a păsui „a amîna”, cf. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 685; Weigand, Krit. Jb., XVIII, I, 98; Pușcariu 1445 (după Cihac, II, 308, din sl. *raspasti sę „a se despica”; după Capidan, Dacor., III, 754, din lat. *respissus; după Giuglea, RF, II, 56, din lat. expa(n)sus; din gr. σπάθιον, după Diculescu, Elementele, 465). Cf. spațiu. Vezi definitia »

BÁIPAS s.n. (Tehn.) Conductă care dublează pe o anumită porțiune o conductă principală, pe care o poate înlocui la nevoie. [Scris și by-pass. / < engl. by-pass]. Vezi definitia »

a-i da sas expr. a pleca pe furiș; a pleca în grabă. Vezi definitia »

Vas de lut prevăzut cu pietricele în interior, pe fund, folosit la zdrobirea grâului fiert.Avea marginea curbată în jos, fiind prevăzută cu un cioc ce înlesnea curgerea lichidelor. Vezi definitia »

ÁLIAS adv. Cuvânt latin însemnând „altfel”, folosit pentru a arăta o variantă; zis și... [Pron. -li-as. / < lat., fr. alias]. Vezi definitia »