FLUORESCÉNT, -Ă, fluorescenți, -te, adj. Care prezintă fluorescență; bazat pe fluorescență. ◊ Tub fluorescent = izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze și vapori de mercur aflat într-un tub de sticlă. [Pr.: flu-o-] – Din fr. fluorescent. Vezi definitia »

DECALVÁNT, -Ă Care provoacă căderea părului, chelirea. [< fr. décalvant]. Vezi definitia »

IMERGÉNT, -Ă adj. (Despre o rază luminoasă) Care străbate un mediu oarecare. [< fr. immergent]. Vezi definitia »

PROBÁNT, -Ă adj. Care probează; doveditor. [Cf. fr. probant]. Vezi definitia »

IRITÁNT, -Ă, iritanți, -te, adj. 1. Care irită; care supără, care întărâtă; enervant, agasant. 2. Care produce iritații, inflamații. – Din fr. irritant. Vezi definitia »