NORVEGIÁN, -Ă, norvegieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Norvegiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Norvegiei sau populației ei, privitor la Norvegia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de norvegieni (1). [Pr.: -gi-an] – Din fr. norvégien. Vezi definitia »

CASTELÁN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan) Vezi definitia »

ZĂRGÁN, zărgani, s. m. Specie de pește marin cu corpul alungit și cilindric, acoperit cu solzi mici, cu fălcile prelungite și cu oasele colorate în verde (Belone belone euxini). – Et. nec. Vezi definitia »

(GR.AN„FARA”,ETHOS„CARACTER”ȘIPATHOS„BOALA”).DEFINIREA PSIHOPATIILOR CARACTERIZATE IN SPECIAL PRIN DEFECTE MORALE. Vezi definitia »

LUDLOVIÁN s. n. etajul superior al gotlandianului din Anglia. (< Ludlow, n. pr. + -ian) Vezi definitia »