NAPOLEONIÁN, -Ă, napoleonieni, -e, adj. Care aparține lui Napoleon I sau epocii sale, privitor la Napoleon I sau la epoca sa. [Pr.: -le-o-ni-an] – Din fr. napoléonien. Vezi definitia »

TRANSCAUCAZIÁN, -Ă adj. Care se află la sud de munții Caucaz. [Pron. -ca-u-ca-zi-an. / cf. fr. transcaucasien]. Vezi definitia »

BĂLAN, Ștefan (1913-1991, n. Brăila), inginer constructor român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul mecanicii teoretice și aplicate, calculul construcțiilor și teoria plasticității. Lucrări de istorie a științei și tehnicii. Vezi definitia »

DECÁN, -Ă, decani, -e, subst. 1. S. m. și f. Membru al corpului profesoral universitar însărcinat cu conducerea unei facultăți; grad deținut de această persoană. 2. S. m. Persoană (aleasă dintre avocați) care conducea baroul avocaților. 3. S. m. Persoana cea mai în vârstă sau cu vechimea cea mai mare în anumite corpuri constituite. 4. S. m. (În biserica anglicană) Conducător al unui colegiu de preoți, al unei instituții religioase sau al unui local de cult. Decanul de Canterbury. 5. Decurion. – Din lat. decanus, germ. Dekan. Vezi definitia »

CONSĂTEÁN, -Ă, consăteni, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește sau este originară din același sat cu altă persoană, considerată în raport cu aceasta. – Con¹- + sătean. Vezi definitia »