NECROFAGÍE s. f. Caracteristică a unor animale de a se hrăni cu cadavre. – Necrofag + suf. -ie. Vezi definitia »

TRISÉCȚIE s.f. v. trisecțiune. Vezi definitia »

MELANURÍE s.f. (Med.) Prezență de pigment melanic în urină. [Gen. -iei. / < fr. mélanurie, cf. gr. melas – negru, ouron – urină]. Vezi definitia »

FRONTOLOGÍE s. f. parte a meteorologiei care studiază fronturile (5). (< fr. frontologie) Vezi definitia »

CARFOLOGÍE s.f. Agitație a degetelor unui bolnav care pare că vrea să pipăie obiecte mici. [Gen. -iei. / < fr. carphologie, cf. gr. karphos – sticlă, legein – a culege]. Vezi definitia »