ANTIPALÁGĂ s.f. (Gram.) Anacolut în care discontinuitatea sintactică prezintă o abatere de la congruența cazuală în propoziție; schimbare reciprocă, permutare a cazurilor și a modurilor. [< it. antipallage, gr. anthypallage]. Vezi definitia »

ULTRASTRUCTÚRĂ s.f. Structura foarte intimă a unui țesut. [Cf. fr. ultrastructure]. Vezi definitia »

ȚÂȚẤNĂ, țâțâni, s. f. 1. Balama. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din țâțâni = a supăra rău, a înfuria pe cineva, a scoate din sărite. A-și ieși din țâțâni = a-și pierde răbdarea, a se înfuria. 2. Porțiune unde cele două valve ale unei scoici sunt unite printr-un ligament elastic. 3. (Pop.) Rădăcina unui furuncul. – Lat. *titina. Vezi definitia »

SIMFONIÉTĂ s. f. simfonie de proporții reduse. (< it. sinfonietta) Vezi definitia »

CORTICOSTIMULÍNĂ s. f. hormon secretat de hipofiză, care excită secreția cortexului suprarenal. (< fr. corticostimuline) Vezi definitia »