mischíe (-íi), s. f. – Oțel. – Var. mischiu, mușchi(u). În loc de *demischie, din sb. demiskija și acesta din gr. διμίσϰιον, tc. demiski „din Damasc” (Bogrea, Dacor., I, 264). Relația cu tc. miskal „oțel tare pentru ascuțit” (Șeineanu, II, 261; Candrea; Scriban) pare dubioasă. Vezi definitia »

MICROFACHÍE s. f. anomalie congenitală în existența unui cristalin anormal de mic. (< fr. microphakie) Vezi definitia »

CONTÉNȚIE s.f. v. contențiune. Vezi definitia »

MICTURÍȚIE s. f. nevoie frecventă de a urina. (< fr. micturition) Vezi definitia »

nespornicíe s.f. (înv.) faptul de a nu avea spor (într-o acțiune, într-o lucrare), de a nu putea progresa. Vezi definitia »