ONÓR s.n. 1. (Mai ales în pl.) Semne exterioare de cinstire, de respect, de prețuire deosebită pentru cineva; (p. ext.) ranguri, demnități. ♦ (Mil.) A da onorul = a prezenta arma în semn de salut la primirea unui șef, la parăzi etc.; a face onorurile (casei) = a-și îndeplini îndatoririle de gazdă (la o recepție). 2. V. onoare. [Pl. -ruri. / cf. fr. honneur]. Vezi definitia »

POLIPÓR s.m. Ciupercă cu pori, cărnoasă, din clasa bazidiomicetelor, care crește pe arbori. [< fr. polypore]. Vezi definitia »

ANTICIPATÓR, -OÁRE ad., s. m. f. (cel) care face anticipări. (< fr. anticipateur) Vezi definitia »

MELANJÓR, melanjoare, s. n. (Tehn.) Amestecător. – Din fr. mélangeur. Vezi definitia »

PARCELATÓR, parcelatori, s. m. (Rar) Persoană specializată în operația de parcelare. – Parcela + suf. -tor. Vezi definitia »