gábur (-ri), s. m. – 1. (Trans.) Tont, prost. – 2. (Trans.) Conte. Mag. Gábor „Gabriel”. Cf. gabor. După REW 3630, din săs. gabur „țăran”. Vezi definitia »

EXEQUÁTUR s.n. invar. Autorizație dată de un șef de stat unui consul străin de a-și exercita funcțiile în țara în care este trimis. [Pron. ex-sec-vá-. / < fr. exequatur, cf. lat. exsequatur – să execute]. Vezi definitia »

PERMENDÚR s.n. (Tehn.) Aliaj de cobalt și de fier cu mare permeabilitate magnetică, folosit în electrotehnică. [Nume comercial]. Vezi definitia »

ABAJÚR, abajururi, s.n. Dispozitiv fixat în jurul unei lămpi destinat să dirijeze lumina într-o anumită direcție. [Pl. și: abajure] – Din fr. abat-jour. Vezi definitia »

a înota în aur / în bani expr. a fi bogat. Vezi definitia »