ACORDÓR², acordori, s. m. Persoană care se ocupă cu acordarea și repararea unor instrumente muzicale. – După fr. accordeur. Vezi definitia »

INTEROCEPTÓR s.m. (Biol.) Organ receptor nervos care primește stimulii activității interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi]. Vezi definitia »

DATÓR, -OÁRE, datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ◊ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat fața de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Lat. debitorius (după da²). Vezi definitia »

PÍCTOR s.m. Artist plastic care se ocupă cu pictura. ♦ (Fig.) Scriitor care evocă în mod plastic și viu aspecte din viață și din natură. [< lat. pictor]. Vezi definitia »

SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supraviețuiește altuia. (< supraviețui + -tor) Vezi definitia »