ECVATÓR adj. v. ecuator. Vezi definitia »

ghișór s.n. (reg.) mărgea roșie. Vezi definitia »

LUSTRUITÓR, -OÁRE, lustruitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S. n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor. Vezi definitia »

BRĂDIȘÓR, brăzișori, s.m. 1. Brăduț. 2. Mică plantă erbacee cu frunze subțiri și ascuțite, asemănătoare cu cetina de brad (Lycopodium elago). [Pl. și: brădișori] – Din brad + suf. -ișor. Vezi definitia »

DEPURATÓR, -OÁRE adj., s. n. depurativ. ♦ aparat ~ = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele din activitatea organismului. (< fr. dépurateur) Vezi definitia »