IMPULSÍV, -Ă adj. (Despre oameni) Care se enervează ușor; violent, arțăgos, nestăpânit. [Cf. fr. impulsif, it. impulsivo]. Vezi definitia »

PREDICTÍV, -Ă adj. care permite a prevedea anumite lucruri pornind de la elemente cunoscute, conținute în acestea. (< fr. prédictif, engl. predictive) Vezi definitia »

TRANSDUCTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care transformă ceva în altceva (asemănător); (spec.; fiz.) care transformă o mărime în alta. ◊ (Log.) Raționament transductiv = raționament în care se trece de la adevăruri cu un anumit grad de generalitate spre adevăruri cu același grad de generalitate. [< fr. transductif]. Vezi definitia »

PEIORATÍV, -Ă, peiorativi, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, afirmații etc.) Care are sens defavorabil; depreciativ, disprețuitor; (despre sensul cuvintelor, al contextelor etc.) defavorabil, depreciativ; (despre afixe) care dă un sens depreciativ cuvântului la care se atașează. [Pr.: pe-io-. – Var.: pejoratív, -ă, adj.] – Din fr. péjoratif. Vezi definitia »

RECREATÍV, -Ă, recreativi, -e, adj. Care recreează¹, care odihnește; recreator. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. récréatif. Vezi definitia »