OOFOROSALPINGÍTĂ s. f. anexistă. (< fr. oophorosalpingite) Vezi definitia »

MÚZICĂ s. f. 1. artă care exprimă cu ajutorul sunetelor sentimente și atitudini. ♦ ă sferelor = pretinse sunete bizare emise de vânturile solare și de pulsațiile corpurilor planetelor. 2. știința sunetelor considerate sub raportul melodiei, ritmului și armoniei. 3. operă, bucată muzicală, melodie; (p. ext.) totalitatea operelor muzicale. ♦ ~ ușoară = muzică cu caracter distractiv, adesea în ritmuri de dans. 4. formație instrumentală; orchestră. ♦ ~ militară = fanfară; (fam.) a-i face (cuiva) ~ = a-i face (cuiva) scandal. (< lat., it. musica, fr. musique, germ. Musik) Vezi definitia »

budálă (= budalá) s. m. invar. Vezi definitia »

ȚISTUIÁLĂ, țistuieli, s. f. Acțiunea de a țistui și rezultatul ei; sunet produs prin repetarea interjecției „țist”; țistuitură. [Pr.: -tu-ia-] – Țistui + suf. -eală. Vezi definitia »

BOCĂNEÁLĂ, bocăneli, s. f. Bocănit. – Bocăni + suf. -eală. Vezi definitia »