HELIÁDE s.f.pl. (Mit.) Nume dat fiicelor lui Helios, care, plângând pe fratele lor Faeton, ucis de trăsnetul lui Zeus, s-ar fi metamorfozat în plopi. [< gr. heliades]. Vezi definitia »

ADELAIDE [ædəlid], oraș în Australia, centru ad-tiv al statului Australia de Sud, port la Oc. Indian (G. St. Vincent); 1,01 mil. loc. (1987, cu suburbiile). Ind. alim., textilă, chimică și prelucr. petrolului, constr. de mașini. Șantiere navale. Siderurgie (în suburbia Whyalla). Universitate (1874). Două catedrale. Fundat în 1836. Vezi definitia »

vérde (-e), adj. – 1. Care are culoarea vegetației proaspete de vară. – 2. Proaspăt, tînăr, viguros. – 3. Crud. – 4. Puternic, viteaz. – 5. (Adv.) Clar, deschis, fățiș. – Mr. vearde, megl. verdi, istr. verde. Lat. vĭrdis, în loc de vĭrĭdis (Pușcariu 1874; REW 9368a), cf. it., sp., port. verde, prov., fr., cat. vert, alb. verdë (Philippide, II, 658). Cf. varză. – Der. verdeață, s. f. (culoare verde; zarzavat); verdeț (var. Olt. verdete), s. m. (peștișor de rîu, Phoxinus laevis; nuia); verdare (var. vărdare, Banat vărdaică, verdaică), s. f. (specie de ciocănitoare, Gecinus viridis); verdoi (var. verdoniu), s. m. (virdare, Fringilla chloris); verdișor, s. n. (Mold., țuică, de mentă); verdunc, adj. (verzui; varietate de struguri); verdon, s. n. (Olt., varietate de fasole verde); verziș, s. n. (ramuri cu frunze), cuvînt creat de Alecsandri; verzișor, s. m. (corp de cavalerie creat în Munt. la jumătatea sec. XVII; varietate de mere); verzui (var. verzuriu), adj. (care bate în verde); înverzi, vb. (a redeveni, a se face verde; refl., a se îngălbeni la față); înverzitor, adj. (care înverzește). – Din rom. provine sb. verdun „verzolin” „foarte verde” (Candrea, Elemente, 405). Vezi definitia »

ANTONIADE, Constantin (1880-1954, n. București), filozof, istoric al culturii și diplomat român. A criticat teoria kantiniană și postkantiniană a cunoștinței, susținînd că existența și existența fenomenală sînt identice, de vreme ce lumea numenală nu va putea fi niciodată cunoscută („Iluzia realistă”). Monografii („Thomas Carlyle”, „Machiavelli. Omul. Timpul. Opera”). Vezi definitia »

CARRERA ANDRADE, Jorge (1903-1978), scriitor ecuadorian. A conferit o dimensiune universală temelor inspirate de pămîntul natal și de situația indienilor, în poeme („Registrul lumii”) și în eseuri („Calea Soarelui sau împărăția fabuloasă de la Quito”). Vezi definitia »