FENOMENOLOGÍE s.f. Studiu descriptiv al unui ansamblu de fenomene, astfel cum se manifestă ele în timp și spațiu. ♦ Termen în filozofia lui Hegel care denumește teoria despre dezvoltarea conștiinței umane, înțeleasă ca formă a autodezvoltării „spiritului absolut”. ♦ Curent filozofic idealist contemporan, întemeiat de gânditorul german Edmund Husserl (1859-1938), care reduce „obiectul” la „fenomen”, considerat ca esență de ordin spiritual și ca dat ultim și nemijlocit al conștiinței, independent de existența obiectivă și de experiența senzorială. [Gen. -iei. / < fr. phénoménologie]. Vezi definitia »

MACROMELÍE s. f. dezvoltare teratologică exagerată a unuia sau a mai multor membre ale corpului. (< fr. macromélie) Vezi definitia »

DONÁȚIE s.f. Act prin care una dintre părți procură un avantaj celeilalte părți fără a primi ceva în schimb; dar făcut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donațiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation]. Vezi definitia »

CEFALOSCOPÍE s.f. Examinare a capului. [Gen. -iei. / < fr. céphaloscopie, cf. gr. kephale – cap, skopein – a privi]. Vezi definitia »

GRÚIE, gruie, s. f. (Reg.) Cocor. – Lat. grus, gruis. Vezi definitia »