TURNĂTORÍE, (1, 3) turnătorii, s. f. 1. Atelier, secție, întreprindere în care se execută operațiile de turnare¹ a metalelor. 2. Meseria turnătorului (1); tehnica turnării metalelor. 3. Fig. Pâră, denunț, calomnie la adresa cuiva. – Turnător + suf. -ie. Vezi definitia »

ECRINOLOGÍE s. f. ramură a fiziologiei care studiază secrețiile. (< fr. eccrinologie) Vezi definitia »

DIZGRÁȚIE s.f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței unui om influent, cu putere. [Gen. -iei, var. dezgrație s.f. / < it. disgrazia, cf. fr. disgrâce]. Vezi definitia »

HIPERPROTEINEMÍE s. f. creștere exagerată a cantității de proteine din sânge. (< fr. hyperprotéinémie) Vezi definitia »

ILUTÁȚIE s. f. îmbăiere într-un nămol medicinal. (< fr. illutation) Vezi definitia »