IRONÍE s. f. 1. persiflare. ◊ ironie a sorții = situație intervenită contrar tuturor așteptărilor, ca un joc neașteptat al întâmplării. 2. categorie estetică și filozofică, desemnând expresii sau imagini cu semnificații opuse sensului obișnuit, în scopul ridiculizării disimulate. ◊ figură de stil prin care se enunță ceva pentru a se înțelege contrariul. (< fr. ironie, lat. ironia) Vezi definitia »

ANTECALCULÁȚIE, antecalculații, s. f. Calculare a prețului de cost, făcută înainte de producerea unei mărfi sau de începerea unei lucrări. – Ante- + calculație. Vezi definitia »

CIOÁIE s. f. (Reg.) Acioaie. [Pr.: ci-oa-ie] – Din acioaie. Vezi definitia »

NICTÁȚIE s.f. Nictitație. [Gen. -iei. / < fr. nictation, lat. nictatio]. Vezi definitia »

HETERODOXÍE s.f. v. eterodoxie. Vezi definitia »