SIGNORÍE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în evul mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria. Vezi definitia »

țifloáie, țiflói, s.f. (reg.) 1. pântece umflat, burtă mare. 2. om bătrân. Vezi definitia »

PRAXIOLOGÍE s. f. ramură a științei care studiază structura activităților umane și a condițiilor eficacității acestora. (< fr. praxiologie) Vezi definitia »

IHTIOLATRÍE s. f. adorație a peștilor. (< ihtio- + -latrie) Vezi definitia »

SUBSÉRIE s. f. porțiune dintr-o pădure în cuprinsul unei serii de exploatare. (< engl. subseries) Vezi definitia »